Artmania Festival 2009

Ajuns la a 4-a ediţie,  Festivalul Artmania s-a autodepăşit. Întotdeauna au fost probleme, ba cu sunetul, ba cu locaţia, ba cu trupele.  Ei bine, acum, la a 4-a ediţie am încercat să gasesc un cusur. Cârcotaş cum sunt, parcă aşteptam o greşeala. Nu a fost să fie, din fericire. Organizare excelentă.  O producţie uimitoare ce se apropie de nivelul celor din vest. Un sunet impecabil şi o scenă imensă - 19m deschidere x 14m adâncime x 11m înalţime de la sol,  9m înalţime de la podeaua scenei. - Aceste detalii mi-au fost oferite de către Silviu Scrob - Production Manager, cel care a fost responsabil de producţia tehnică a festivalului Artmania. Dimensinile scenei au fost oarecum impuse de cerinţele trupei Nightwish care a venit cu tot arsenalul pirotehnic din dotare pentru un show fantastic. Rectific, un show vizual fantastic pentru că cel muzical a fost jalnic.

Revenind la trupe, puţine dar de calitate, trebuie sa spun din start ca au fost 2 trupe la care nu am rezistat : Nightwish (ceea ce nu ar fi nimic nefiresc) si Opeth - este o trupa mare cu siguranta insă pe care nu am inteles-o niciodată şi nu ştiu de ce. whatever..
Întalnirea cu Nightwish a fost una fără istoric. Conştienţi desigur de penibilitatea în care se află, nu au vrut sa comenteze prea mult. Erau plictisiţi, fără chef şi resemnaţi. Am avut parte de primul interviu cenzurat din viaţa mea pe care imi venea sa-l las baltă dupa primele 30 sec. Nu eram sigur dacă să-l postez sau nu până mai acum 2 zile. Holopainen se simţea stanjenit la orice intrebarea care ar fi putut atinge subiectul Tarja Turunen. Managerul pazea în spatele meu ca nu cumva sa am tupeul obraznic să întreb ce nu trebuie, intervenind chiar la o intrebare. WTF?? Totul părea atât de bizar incât mi-a întărit ideea unei strategii de marketing pe care trupa a pus-o în aplicare cu mult timp in urmă, la desparţirea de Tarja. Am rezistat o ora la recitalul Nightwish din curiozitate, Aceeasi curiozitate pe care a mizat probabil şi trupa. “Sa vedem cum sună şi cu Anette”. Vreau să spun din capul locului că nu am nimic cu Anette, pare o vocalistă bună  (dacă ar fi mută - glumesc), dar nu pt Nightwish. Nu intelegeam ce se intamplă şi aşa am ajuns la două posibile concluzii.
1: strategia de marketing despre care spuneam mai devreme. Mai exact, un turneu experimental pe care s-a pus baza mai mult pe showul pirotehnic si mai putin pe muzica, dupa care o reintoarcere a Tarjei in trupa ar produce o explozie in vanzarea viitoarelor albume,sau
2, Anette le-a fost impusa in trupa (putin probabil la un asemenea nivel). Fata asta nu canta, tipa si se hlizea, mai spunea si tampenii la microfon incercand sa para interesanta. Nightwish practic nu si-a schimbat stilul ci si-a pierdut identitatea. Am sperat ca macar piesele de pe ultimul album “Dark Passion Play” sa sune cum trebuie. Şi la piesele astea a falsat biata Anette de mă minunam şi mă simţeam penibil că iau parte la aşa ceva. Cu toate aceste minusuri, Nightwish a adunat peste 7000 de oameni. Imposibil de înteles . Dar, şi Guţă fără puţă are succes şi nu am înţeles niciodată de ce, aşa că nici succesul Nightwish nu mă mai miră. Se vinde un brand, fie bun, fie prost, se vinde în continuare.

Trupa care din nou a impresionat, a fost , aşa cum mă şi asteptam, My Dying Bride. Mi s-a parut un show chiar mai reusit decat cel de acum 2 ani. Probabil revenirea viorii a imprimat si live o melodicitate aparte.  Aaron are acea putere,  pe care f puţini artisi o au, aceea de a hipnotiza publicul si de a trăi alături de ei fiecare piesă, fiecare pasaj, mai mult sau mai putin teatral.

Despre Pain nu pot spune f multe pt că au fost într-o notă obişnuită. Sunetul f bun m-a facut probabil să-i apreciez mai mult decat credeam.Totul se auyea foarte clar. pare o trupă perfectă pt a canta in deschiderea unui adevarat Headliner.
Tristania insa m-a surprins placut. daca la Nightwish, prin schimbarea vocalistei pare ca totul sa se darame, la Tristania este invers.”Mary” are o voce puternica care te face sa tresari de la primele versuri.

Si daca am vorbit foarte mult, cred ca trebuie sa trecem si la imagini nu inainte de a le multumi celor care au participat la crearea acestor materiale.

1: Colaboratorul meu şi omul responsabil cu filmarile, Răzvan Negre
2: Fotografiile au fost asigurate de Carmen
3: Robciuc Stefan Bogdan - mi-a pus la dispoziţie câteva imagini din recitalul MDB şi fotografii.

Nu în ultimul rand, multumiri Artmania Festival şi în special lui Claudiu Stanciu - PR Artmania. Încet dar sigur, Artmnania Festival tinde să devină cel mai puternic festival din Romania. Mai ales pentru trupe de nişă.

TRISTANIA:  Click aici pentru Interviu si imagini din concert (VIDEO)

My Dying Bride: Click aici pentru Interviu si imagini din concert (VIDEO)

Nightwish: Click aici pentru Interviu si imagini din concert (VIDEO)

PS: Voi reveni cu imagini din concertul sustinut de trupa PAIN dar si cu un super concert Luna Amara la Cetatea Cisnadioara

Tags: Aaron, Anette, artmania, Artmania festival 2009, my dying bride, My Dying Bride Interviu, Nightwish, Nightwish Interviu, Tristania interviu